Seneca Lucius Annaeus.

Nu vreau, dragul meu Prieten, să te îngrijeşti prea tare de cuvinte şi de felul cum sînt ele aşezate: am lucruri mai însemnate de care vreau să te îngrijeşti. Cercetează ce anume scrii, nu forma în care o faci; şi nu atît de scris să te preocupi, ci de a simţi ceea ce scrii, aşa fel încît să te apleci asupra ta ca şi cum ţi-ai imprima în spirit ceea ce scrii.

Cînd vezi pe unul exprimîndu-se într-un limbaj căutat şi elegant, să ştii că spiritul lui este tot atît de mult cuprins de meschinării. Un om măreţ vorbeşte într-un fel împăcat şi liniştit. Toate cuvintele lui dezvăluie mai degrabă siguranţă decît grija pentru formă. Limbajul este podoaba spiritului: dacă este căutat, artificial şi muncit, este un semn că şi spiritul este lipsit de o bună stare de sănătate şi că are slăbiciuni.

Dacă am putea privi în spiritul unui om cu valoare morală, ce frumuseţe plină de splendoare am vedea, ce sfinţenie, ce lucire de măreţie şi ce seninătate! Acolo ar străluci dreptatea, forţa, cumpătarea şi înţelepciunea. Şi, în afară de toate acestea, moderaţia şi înfrînarea şi răbdarea şi generozitatea şi bunăvoinţa şi omenia – o însuşire ce arareori se găseşte (cine ar fi crezut?) la un om – îşi vor revărsa lumina asupra lui. Apoi prudenţa laolaltă cu eleganţa şi cu măreţia, cea mai de seamă dintre aceste virtuţi – cîtă frumuseţe, zei prea-buni, cîtă greutate le vor adăuga, cîtă autoritate şi credibilitate! Toţi îl vor recunoaşte ca fiind demn de iubire şi, deopotrivă, de veneraţie. Ramîi cu bine.

Seneca.