Suntem nerecunoscători și ne mâniem pe cele mai dragi persoane, pentru că ne-ar fi oferit lucruri mai mici decât ne-am gândit şi decât ar fi adus alții, deși leacul pentru ambele situații este pregătit. Un om s-a arătat mai binevoitor cu un altul: ceea ce este al nostru trebuie să ne încânte fără a suferi comparaţie. Nu va fi niciodată fericit un om pe care îl torturează fericirea mai mare a altuia. Am mai puţin decât am sperat: dar poate am sperat mai mult decât a trebuit. De această parte trebuie să ne temem cel mai mult, de aici apare mânia cea mai primejdioasă şi gata să atace lucrurile cele mai sacre.
Pe Iulius Caesar l-au răpus mai mulți prieteni decât dușmani, prieteni cărora nu le împlinise speranţe de neîmplinit. A vrut într-adevăr asta – nimeni nu s-a folosit cu mai multă generozitate de o victorie, din care nu a revendicat nimic pentru sine decât posibilitatea de a o administra –, dar cum ar fi fost posibil să satisfacă niște dorințe fără măsură, când toţi râvneau ce era posibil doar pentru unul?
Oricine se uită la lucrurile altuia, descoperă că nu-i plac ale sale: de aici ne mâniem şi pe zei, pentru că ne-o ia cineva înainte, uitând câţi oameni sunt în urma noastră şi cât de mare este invidia pe care-o duce-n spate cel ce-i invidiază pe câţiva. Obrăznicia oamenilor este atât de mare, încât, deşi au primit mult, consideră o nedreptate că nu a fost posibil să primească mai mult. „Mi-a acordat funcţia de pretor, dar sperasem la aceea de consul; mi-a dat douăsprezece fascii, dar nu m-a făcut consul al anului; a vrut să fie numărat anul după numele meu, dar nu m-a sprijinit pentru funcţia preoţească; am fost ales într-un colegiu, dar de ce într-unul singur? Mi-a întărit rangul, dar nu a contribuit cu nimic la averea mea; mi-a dat acele lucruri pe care trebuia să le dea oricui, nu a scos nimic de la el.”
Mai degrabă mulţumeşte pentru lucrurile pe care le-ai primit: aşteaptă-le pe celelalte şi bucură-te că nu eşti încă sătul. Între plăceri este şi aceea că rămâne ceva la care să speri. I-ai întrecut pe toţi: bucură-te că eşti primul în sufletul prietenului tău; te întrec mulţi: gândeşte-te că ai în urmă mai mulţi decât ai înainte. Te întrebi care este defectul tău cel mai mare? Faci socoteli greșite: apreciezi mai mult ce ai dat şi mai puţin ce ai primit. Ramîi cu bine.
Seneca
Comentarii