Raţiunea acordă timp ambelor părţi, apoi îşi acordă sieşi o amânare, ca să aibă răgazul să cerceteze adevărul, mânia se grăbeşte; raţiunea vrea să dea o judecată dreaptă, mânia vrea să pară dreaptă judecata pe care a dat-o; raţiunea nu ţine seama de nimic în afară de chestiunea în discuţie, mânia este stârnită de lucruri zadarnice, aflate în afara chestiunii.
O înfăţişare prea sigură, o voce prea limpede, un discurs prea liber, o ţinută prea elegantă, o apărare prea ostentativă, simpatia oamenilor întărâtă mânia; deseori, îndârjită împotriva avocatului, îl condamnă pe acuzat; chiar dacă adevărul îi sare în ochi, iubeşte şi apără greşeala; nu vrea să i se dovedească ceva, iar când a început să facă rău, îi pare mai respectabilă încăpăţânarea decât căinţa.
Ramîi cu bine.
Seneca
Comentarii