„ Nu am vrut niciodată să fiu pe placul mulţimii: căci ce ştiu eu, mulţimea nu apreciază, iar ce apreciază mulţimea, eu nu ştiu.”
„
Nu am vrut niciodată să fiu pe placul mulţimii: căci ce ştiu eu,
mulţimea nu apreciază, iar ce apreciază mulţimea, eu nu ştiu.”
„Cine a scris asta?”, întrebi, de parcă nu ai şti pe cine pun eu să
plătească în locul meu: Epicur. Numai că aceeaşi idee ţi-o vor
clama în cor toţi filozofii din orice şcoală : dacă unul iubeşte
virtutea, cum poate fi el pe placul mulţimii? Bunăvoinţa mulţimii se
obţine cu mijloace josnice. Trebuie să i te faci asemenea: tu nu te
vei bucura de aprecierea lor decît dacă vor recunoaşte în tine un
egal.
Părerea pe care o ai tu despre tine este însă cu mult mai
importantă decît părerea altuia; bunăvoinţa celor nedemni poate fi
dobîndită numai cu mijloace nedemne.
În concluzie, ce anume te-ar
putea învăţa filozofia aceea, elogiată şi care merită să fie
aşezată mai presus de toate artele şi toate bunurile? De bună
seamă, să voieşti să-ţi fii pe plac ţie însuţi mai degrabă
decît mulţimii, să preţuieşti părerile, fără să te iei după
numărul celor care le emit, să trăieşti fără teamă de zei sau de
oameni, să înfrîngi răul sau să îi pui capăt.
Dacă însă
voi vedea că devii faimos prin părerea favorabilă a mulţimii, dacă
la apariţia ta vor răsuna strigăte şi aplauze, dacă vor fi puse în
scenă în onoarea ta pantomime, dacă în toată cetatea femeile şi
copiii îţi vor ridica laude, atunci cum să nu te deplîng, de vreme
ce ştiu care e calea pe care se ajunge la aceste favoruri?
Rămîi cu
bine.
Seneca
Comentarii