Ne va fi pe plac și o avere mai restrînsa
Seneca Lucius Annaeus
Ne va fi pe plac și o avere mai restrînsa, dacă ne va fi plăcut mai întîi economia, fără de care nici un fel de averi nu este de ajuns, nici unele destul de întinse. Chiar și saracie se poate transforma în bogăţie dacă este însoţită e cumpătare. Să ne obişnuim să lăsăm deoparte luxul şi să cîntărim folosul imediat al lucrurilor, nu podoabele lor.
Hrana trebuie să domolească foamea, băutura setea, plăcerea trebuie să urmeze cursul de care are nevoie; să învăţăm să ne sprijinim pe corpul nostru, să ne adaptăm felul de viaţă nu după ultima modă, ci după cum ne îndeamnă obiceiurile strămoşilor noştri; să învăţăm să ne sporim controlul de sine, să înfrînăm excesul, să ne măsurăm ambiţiile, să ne potolim mînia, să cultivăm simplitatea – chiar dacă multora le va fi ruşine –, să folosim pentru nevoile naturale leacuri obţinute cu puţin, să ţinem cumva în lanţuri speranţele neînfrînate şi gîndurile care se precipită spre viitor, să facem în aşa fel încît să pretindem bogăţii de la noi mai degrabă decît de la soartă.
Nu este niciodată posibil ca o atît de mare varietate şi inegalitate de nenorociri să fie respinse în aşa fel încît să nu se abată multe furtuni asupra celor care întind nişte pînze prea mari ; trebuie să ne strîngem lucrurile într-un loc mai strîmt, pentru ca săgeţile să cadă în gol.
Pînă şi cheltuiala pentru studii, care este cea mai distinsă, are o justificare atîta timp cît are şi măsură. La ce bun nenumărate cărţi şi biblioteci al căror stăpîn de-abia citeşte toată viaţa sumarele? Mulţimea de cărţi îl încarcă pe cel care învaţă, nu îl formează, şi este cu mult mai bine să te ocupi de un număr mic de autori, decît să rătăceşti prin mulţi.
Patruzeci de mii de cărţi au ars la Alexandria; să laude cel mai frumos monument al opulenţei regale altcineva, precum Titus Livius, care a spus că această bibliotecă este cea mai aleasă realizare a bunului gust şi a grijii regilor: nu era aceea nici „bun gust”, nici „grijă”, ci exces dedicat studiului, ba nici măcar dedicat studiului, pentru că adunaseră cărţile nu pentru studiu, ci pentru spectacol, aşa cum pentru mulţimea care nu ştie alfabetul nici cît un copil cărţile sînt nu instrumente de învăţătură, ci ornamente de sufragerie. Să ne procurăm, aşadar, atîtea cărţi cîte sînt de ajuns, nimic de decor.
„Este mai onorabil”, spui tu, „să aruncăm banii pe acestea decît pe bronzuri de Corint şi pe tablouri”. Este nesănătos, oriunde, tot ce e în exces.
Ramîi cu bine .
Seneca
Seneca Lucius Annaeus
Ne va fi pe plac și o avere mai restrînsa, dacă ne va fi plăcut mai întîi economia, fără de care nici un fel de averi nu este de ajuns, nici unele destul de întinse. Chiar și saracie se poate transforma în bogăţie dacă este însoţită e cumpătare. Să ne obişnuim să lăsăm deoparte luxul şi să cîntărim folosul imediat al lucrurilor, nu podoabele lor.
Hrana trebuie să domolească foamea, băutura setea, plăcerea trebuie să urmeze cursul de care are nevoie; să învăţăm să ne sprijinim pe corpul nostru, să ne adaptăm felul de viaţă nu după ultima modă, ci după cum ne îndeamnă obiceiurile strămoşilor noştri; să învăţăm să ne sporim controlul de sine, să înfrînăm excesul, să ne măsurăm ambiţiile, să ne potolim mînia, să cultivăm simplitatea – chiar dacă multora le va fi ruşine –, să folosim pentru nevoile naturale leacuri obţinute cu puţin, să ţinem cumva în lanţuri speranţele neînfrînate şi gîndurile care se precipită spre viitor, să facem în aşa fel încît să pretindem bogăţii de la noi mai degrabă decît de la soartă.
Nu este niciodată posibil ca o atît de mare varietate şi inegalitate de nenorociri să fie respinse în aşa fel încît să nu se abată multe furtuni asupra celor care întind nişte pînze prea mari ; trebuie să ne strîngem lucrurile într-un loc mai strîmt, pentru ca săgeţile să cadă în gol.
Pînă şi cheltuiala pentru studii, care este cea mai distinsă, are o justificare atîta timp cît are şi măsură. La ce bun nenumărate cărţi şi biblioteci al căror stăpîn de-abia citeşte toată viaţa sumarele? Mulţimea de cărţi îl încarcă pe cel care învaţă, nu îl formează, şi este cu mult mai bine să te ocupi de un număr mic de autori, decît să rătăceşti prin mulţi.
Patruzeci de mii de cărţi au ars la Alexandria; să laude cel mai frumos monument al opulenţei regale altcineva, precum Titus Livius, care a spus că această bibliotecă este cea mai aleasă realizare a bunului gust şi a grijii regilor: nu era aceea nici „bun gust”, nici „grijă”, ci exces dedicat studiului, ba nici măcar dedicat studiului, pentru că adunaseră cărţile nu pentru studiu, ci pentru spectacol, aşa cum pentru mulţimea care nu ştie alfabetul nici cît un copil cărţile sînt nu instrumente de învăţătură, ci ornamente de sufragerie. Să ne procurăm, aşadar, atîtea cărţi cîte sînt de ajuns, nimic de decor.
„Este mai onorabil”, spui tu, „să aruncăm banii pe acestea decît pe bronzuri de Corint şi pe tablouri”. Este nesănătos, oriunde, tot ce e în exces.
Ramîi cu bine .
Seneca
Comentarii