Un Blog cu Diverse

Seneca Lucius Annaeus Iată singurul motiv pentru care nu avem voie să ne plîngem de viaţă: nu ne ţine nimeni. Condiţia omului se sprijină pe temelii bune: nimeni nu e nefericit decît din vina sa. Îţi place să trăieşti? Trăieşte; dacă nu, te poţi întoarce de unde ai venit. Oricum,mai devreme sau mai tîrziu tot trebuie să părăsim casa aceasta, chiar dacă niciunul dintre noi nu se gîndeşte. Să ai mereu în gînd că această convieţuire se va încheia, mai devreme sau mai tîrziu: aşa vei fi mai puternic atunci cînd va fi nevoie să pleci. Dacă însă cineva este nemăsurat în toate dorinţele sale, cum i-ar putea trece prin minte gîndul la propriul său sfîrşit? Nimic altceva nu merită mai mult să fie subiect de meditaţie decît moartea; alte subiecte sînt poate simple exerciţii, inutile. Spiritul s-a pregătit pentru sărăcie: numai că n-a sărăcit. Ne-am înarmat cu dispreţul faţă de durere: numai că trupul nostru s-a păstrat întreg şi sănătos şi nu a avut niciodată nevoie să ne punem la încer...

Seneca Lucius Annaeus     Din cînd în cînd îmi ceri sfatul pentru tot soiul de lucruri, uitînd că este o mare întinsă între noi. Numai că mult din folosul unui sfat ţine de timp şi astfel, inevitabil, părerea mea asupra unor subiecte ajunge la tine cînd poate că ar fi de făcut alegerea opusă. Sfaturile se cuvine să se plieze pe realitate, iar realitatea noastră se schimbă mereu, ba chiar se răstoarnă: un sfat, aşadar, treb uie să apară în răstimp de o zi; uneori chiar şi aşa e prea tîrziu: trebuie să se nască, după cum se spune, la îndemînă. Îţi voi arăta cum le găsim.    Dacă vrei să ştii din vreme în vreme ce să eviţi sau ce să cauţi, priveşte la binele desăvîrşit, ţelul întregii tale vieţi. Orice facem, se cuvine să fie în armonie cu acesta:dacă cineva nu şi-a rînduit viaţa în întregul ei, nu va putea lua hotărîri în privinţa detaliilor. Nimeni nu poate face un tablou care să redea asemănarea, chiar de are culorile pregătite, dacă nu ştie deja c...

Seneca Lucius Annaeus .          Am navigat, dragul meu prieten, şi am lăsat în urmă viaţa de parcă ar fi fost marea, cum spune Vergiliu al nostru: „iară ţărm şi oraşe dăm zării” şi tot aşa în cursa aceasta ameţitoare a timpului ne-am lăsat în urmă mai întîi copilăria, apoi adolescenţa, apoi acea vîrstă dintre tinereţe şi bătrîneţe care se învecinează cu amîndouă, apoi anii cei mai buni ai bătrîneţii; acum, la urmă, începe să se arate sfîrţitul comun al tuturor oamenilor.         Nebuni cum sîntem, ne apare ca o stîncă primejdioasă: este însă un liman – nu se cuvine să-l ocoleşti, iar dacă cineva ajunge acolo în anii de început ai vieţii, nu e prilej de jale, tot aşa cum nu are motive să se plîngă cel care şi-a încheiat iute traversarea mării. Pe unul, cum ştii, l-au ţinut în loc vînturi fără vlagă, care şi-au rîs de el şi l-au ostenit cu sîcîiala unei lentori a liniştii; pe un altul, în schimb, o suflare de vînt neî...

  Seneca Lucius Annaeus Mai mult decît atît, pentru că o mare parte a insultelor vine de la cei trufaşi şi aroganţi şi care fac faţă prost succesului, înţeleptul are ceva care îi permite să privească dispreţuitor această atitudine îngîmfată, şi anume virtutea cea mai frumoasă dintre toate, măreţia sufletească. Ea trece peste orice de felul acesta, cum sînt închipuirile deşarte ale visurilor şi vedeniile nopţii, în care nu există nimic solid şi real. În acelaşi timp, el crede că toţi îi sînt mai prejos, pînă-ntr-atît încît le lipseşte îndrăzneala de a dispreţui ceea ce se află mult deasupra lor. Cuvîntul contumelia (insultă) vine de la contemptus (dispreţ), fiindcă nimeni nu îi aduce o asemenea injurie cuiva decît dacă îl desconsideră. Însă nimeni nu îl desconsideră pe unul care este mai mare decît el sau mai bun, chiar dacă se poartă în felul în care obişnuiesc să se poarte cei dispreţuitori. De fapt, şi copiii îşi lovesc în faţă părinţii, şi sugarul răvăşeş...