Iată singurul motiv pentru care nu avem voie să ne plîngem de viaţă: nu ne ţine nimeni.

Seneca Lucius Annaeus

Iată singurul motiv pentru care nu avem voie să ne plîngem de viaţă: nu ne ţine nimeni. Condiţia omului se sprijină pe temelii bune: nimeni nu e nefericit decît din vina sa.
Îţi place să trăieşti? Trăieşte; dacă nu, te poţi întoarce de unde ai venit.
Oricum,mai devreme sau mai tîrziu tot trebuie să părăsim casa aceasta, chiar dacă niciunul dintre noi nu se gîndeşte. Să ai mereu în gînd că această convieţuire se va încheia, mai devreme sau mai tîrziu: aşa vei fi mai puternic atunci cînd va fi nevoie să pleci.
Dacă însă cineva este nemăsurat în toate dorinţele sale, cum i-ar putea trece prin minte gîndul la propriul său sfîrşit?
Nimic altceva nu merită mai mult să fie subiect de meditaţie decît moartea; alte subiecte sînt poate simple exerciţii, inutile. Spiritul s-a pregătit pentru sărăcie: numai că n-a sărăcit. Ne-am înarmat cu dispreţul faţă de durere: numai că trupul nostru s-a păstrat întreg şi sănătos şi nu a avut niciodată nevoie să ne punem la încercare această virtute. Ne-am pregătit să îndurăm cu tărie jalea pentru pierderea celor dragi: numai că soarta ni i-a ţinut în viaţă pe toţi cei pe care îi iubeam.
Meditaţia asupra morţii este singura care într-o zi va trebui pusă la încercare. Vrei să fii independent de trupul tău? Locuieşte-l de parcă ai fi pe punctul de a te muta. Ramîi cu bine

Seneca.