Spune
Epicur: „Se cuvine să te uiţi mai întîi cu cine mănînci şi bei decît
ce anume mănînci şi bei: căci să mistui mîncarea fără un prieten e ca şi
cum ai duce viaţa leului ori lupului.” Face o greşeală cel care îşi
caută prietenii în atriu sau şi-i încearcă la masă. Răul cel mai mare
pentru omul prins de treburi şi pironit între bunurile sale este să-i
considere prieteni pe cei cărora el însuşi nu le este prieten şi să
creadă că binefacerile lui au darul de a-i atrage prieteni, în vreme ce
unii, cu cît sînt mai îndatoraţi, cu atît urăsc mai aprig: cîţiva bănuţi
daţi împrumut nasc un datornic, un împrumuta mare naşte un duşman.
„Şi atunci? Binefacerile nu ne aduc prieteni?” Sigur că ne aduc, dacă
avem putinţa să-i alegem pe cei ce le primesc, dacă sînt plasate precis
şi nu risipite. Aşadar, acum, cînd începi să judeci cu capul tău,
foloseşte-te de sfatul oamenilor înţelepţi, ca să judeci că este mai
important cine primeşte o binefacere decît ce binefacere primeşte. Rămîi
cu bine. Seneca
Comentarii