Decizia nr. 320/2013 - Lege5 Online
Decizia nr. 320/2013 - Lege5 Online:
Decizia nr. 320/2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată
'via Blog this'
Decizia nr. 320/2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată
În temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al
art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
C U R T E A C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă
În numele legii
D E C I D E:
Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de 80 de deputaţi şi constată că Legea pentru
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice
centralizată este constituţională în raport de criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 19 iunie 2013 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Valer Dorneanu,
Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Daniel Marius Morar, Iulia Antoanella Motoc, Mona-Maria Pivniceru, Puskas Valentin Zoltan
şi Tudorel Toader, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
C U R T E A C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă
În numele legii
D E C I D E:
Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de 80 de deputaţi şi constată că Legea pentru
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice
centralizată este constituţională în raport de criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 19 iunie 2013 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Valer Dorneanu,
Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Daniel Marius Morar, Iulia Antoanella Motoc, Mona-Maria Pivniceru, Puskas Valentin Zoltan
şi Tudorel Toader, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu soluţia adoptată de Curtea Constituţională
prin Decizia nr. 320 din 19 iunie 2013, considerăm că obiecţia de
neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea
Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată
trebuia admisă în parte pentru următoarele motive:
Considerăm că textul introdus prin legea de aprobare a
acestei ordonanţe de urgenţă care prevede că dispoziţiile
ordonanţei "se aplică şi achiziţiilor publice a căror sursă de
finanţare este asigurată într-o proporţie de minim 10% din
fondurile Ministerului Sănătăţii" aduce atingere art. 120 alin. (1)
din Constituţia României în măsura în care se referă la fondurile
alocate de autorităţile administraţiei publice locale.
Potrivit art. 120 alin. (1) din Constituţia României:
"Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se
întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi
deconcentrării serviciilor publice".
Autonomia locală presupune şi autonomia financiară a
unităţilor administrativ-teritoriale, mai exact faptul că taxele
locale se utilizează potrivit legii, dar numai în conformitate şi în
baza deciziei organelor decizionale ale UAT-urilor, astfel cum
legiuitorul a stabilit competenţele legale ale acestora.
De aceea, organele centrale executive, astfel cum este
Ministerul Sănătăţii, nu pot decide asupra oportunităţii modalităţii
de cheltuire a fondurilor din bugetele UAT-urilor.
În cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012,
la art. 2 alin. (3) se reglementează faptul că "Prevederile
prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică achiziţiilor a
căror sursă de finanţare este asigurată din fonduri alocate
de autorităţile administraţiei publice locale, donaţii,
sponsorizări şi fonduri din proiecte cu finanţare rambursabilă şi
nerambursabilă". Acest text era de natură să asigure pe deplin
autonomia locală, ştiut fiind faptul că pentru o mare parte din
spitale managementul asistenţei medicale a fost transferat către
UAT-uri. Pentru acestea, autorităţile locale alocă bani din
bugetele propriilor UAT-uri pentru asigurarea fondurilor necesare
funcţionării acestor spitale, inclusiv în privinţa achiziţionării de
materiale sanitare şi medicamente.
Or, modificarea legislativă intervenită face ca alin. (3)
să rămână aplicabilă doar pentru achiziţiile peste 90% ale
UAT-urilor şi vizează tocmai procentul de 90% alocat de UAT-uri
pentru achiziţionarea unor produse medicale pentru spitalele
locale aflate în coordonarea acestora. Acest lucru va conduce la
descurajarea participării autorităţilor locale la contribuţia pentru
achiziţionarea de materiale sanitare şi medicamente, consiliile
locale ori judeţene preferând să aloce banii în alte scopuri decât
coachiziţia de medicamente cu Ministerul Sănătăţii, cu
consecinţe grave pentru protejarea sănătăţii cetăţenilor, fiind
afectat în acelaşi timp şi dreptul la sănătate.
Prin modificarea operată de Parlament asupra ordonanţei de
urgenţă criticate se aduce atingere principiului descentralizării
şi autonomiei locale, astfel că, în opinia noastră, textul nou
introdus de Parlament contravine art. 120 alin. (1) din
Constituţie.
Judecător,
Mona-Maria Pivniceru
În dezacord cu soluţia adoptată de Curtea Constituţională
prin Decizia nr. 320 din 19 iunie 2013, considerăm că obiecţia de
neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea
Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată
trebuia admisă în parte pentru următoarele motive:
Considerăm că textul introdus prin legea de aprobare a
acestei ordonanţe de urgenţă care prevede că dispoziţiile
ordonanţei "se aplică şi achiziţiilor publice a căror sursă de
finanţare este asigurată într-o proporţie de minim 10% din
fondurile Ministerului Sănătăţii" aduce atingere art. 120 alin. (1)
din Constituţia României în măsura în care se referă la fondurile
alocate de autorităţile administraţiei publice locale.
Potrivit art. 120 alin. (1) din Constituţia României:
"Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se
întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi
deconcentrării serviciilor publice".
Autonomia locală presupune şi autonomia financiară a
unităţilor administrativ-teritoriale, mai exact faptul că taxele
locale se utilizează potrivit legii, dar numai în conformitate şi în
baza deciziei organelor decizionale ale UAT-urilor, astfel cum
legiuitorul a stabilit competenţele legale ale acestora.
De aceea, organele centrale executive, astfel cum este
Ministerul Sănătăţii, nu pot decide asupra oportunităţii modalităţii
de cheltuire a fondurilor din bugetele UAT-urilor.
În cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012,
la art. 2 alin. (3) se reglementează faptul că "Prevederile
prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică achiziţiilor a
căror sursă de finanţare este asigurată din fonduri alocate
de autorităţile administraţiei publice locale, donaţii,
sponsorizări şi fonduri din proiecte cu finanţare rambursabilă şi
nerambursabilă". Acest text era de natură să asigure pe deplin
autonomia locală, ştiut fiind faptul că pentru o mare parte din
spitale managementul asistenţei medicale a fost transferat către
UAT-uri. Pentru acestea, autorităţile locale alocă bani din
bugetele propriilor UAT-uri pentru asigurarea fondurilor necesare
funcţionării acestor spitale, inclusiv în privinţa achiziţionării de
materiale sanitare şi medicamente.
Or, modificarea legislativă intervenită face ca alin. (3)
să rămână aplicabilă doar pentru achiziţiile peste 90% ale
UAT-urilor şi vizează tocmai procentul de 90% alocat de UAT-uri
pentru achiziţionarea unor produse medicale pentru spitalele
locale aflate în coordonarea acestora. Acest lucru va conduce la
descurajarea participării autorităţilor locale la contribuţia pentru
achiziţionarea de materiale sanitare şi medicamente, consiliile
locale ori judeţene preferând să aloce banii în alte scopuri decât
coachiziţia de medicamente cu Ministerul Sănătăţii, cu
consecinţe grave pentru protejarea sănătăţii cetăţenilor, fiind
afectat în acelaşi timp şi dreptul la sănătate.
Prin modificarea operată de Parlament asupra ordonanţei de
urgenţă criticate se aduce atingere principiului descentralizării
şi autonomiei locale, astfel că, în opinia noastră, textul nou
introdus de Parlament contravine art. 120 alin. (1) din
Constituţie.
Judecător,
Mona-Maria Pivniceru
'via Blog this'
Comentarii