Seneca Lucius Annaeus

Seneca Lucius Annaeus

Sfatul cel mai de seamă pe care voiesc să ţi-l dau şi care nu se dă niciodată îndeajuns nimănui este să ai veşnic ca unitate de măsură dorinţele fireşti: te va costa puţin ori chiar nimic să ţi le împlineşti; ai numai grijă să nu confunzi viciile cu dorinţele.
Vrei să ştii pe ce fel de talgere trebuie servită mîncarea, cu ce argintărie, de ce fel de slujitori – toţi la fel şi cu pielea netedă? Firea nu cere altceva decît mîncare.
„Bei, tu, numai din cupe de aur, cînd ţi-e sete?
Flămînd, vrei doar calcanii, păuni să te desfete?”
Foamea nu este defel pretenţioasă, îi e de ajuns să fie potolită; nu îi pasă cîtuşi de puţin în ce chip.
Nenorocita de necumpătare dă toate aceste chinuri: caută o cale de a stîrni foamea chiar după ce s-a potolit şi nu voieşte să umple burta, ci să o îndese şi să facă să se întoarcă setea pe care prima cupă o liniştise.
De aceea bine spune Horaţiu că setei puţin îi pasă în ce pocal e servită apa ori cu cîtă eleganţă.
Dacă tu crezi că este important să te slujească un sclav cu părul lung, iar paharnicul să fie strălucitor, atunci înseamnă că nu ţi-e sete. Între alte daruri mari pe care ni le-a făcut natura se numără şi acela de a fi scos din rîndul necesităţilor orice moft.
Numai ceva inutil îngăduie alegerea: „Asta nu-mi convine, cealaltă e prea puţin elegantă, asta nu-mi place cum arată.” Cel ce a creat universul şi ne-a dat legile vieţii, s-a îngrijit ca noi să supraviţuim, nu să trăim cu mofturi: tot ce ne trebuie pentru a trăi este gata şi la îndemînă; ne costă însă multe chinuri şi suferinţe să ne satisfacem dorinţele.
Să ne folosim, aşadar, de acest mare dar al naturii şi să ne gîndim că meritul ei cel mai de seamă constă în faptul că puteam lua fără greutate tot ceea ce ne este necesar. Rămîi cu bine.

Seneca.