Un Blog cu Diverse

Seneca Lucius Annaeus

De cînd a început să fie cinstit banul, care ţine înlănţuiţi atîţia magistraţi şi judecători, care face să se nască magistraţi şi judecători, lucrurile şi-au pierdut adevărata lor valoare, iar noi, devenind ba negustori, ba marfă scoasă la vînzare, nu mai ţinem seama de calitate, ci de preţ; sîntem cinstiţi pentru că aşa ne dictează interesul nostru, tot pentru el ne pierdem cinstea, iar virtuţile le practicăm cît timp e o speranţă de cîştig, fiind gata să ne întoarcem cu totul dacă vreun ticălos ne promite mai mult.
Este vina părinţilor noştri dacă noi privim cu admiraţie aurul şi argintul; lăcomia, care ne-a fost sădită în noi de mici, a prins rădăcini adînci şi a crescut odată cu noi.
Poporul întreg, care nu cade la pace în alte privinţe, se află într-o simţire în această unică privinţă: admiră aurul, îl doreşte pentru cei ce-i sînt dragi, îl consacră zeilor – de parcă ar fi bunul cel mai de preţ al oamenilor – atunci cînd vor să-şi arate recunoştinţa.
În sfîrşit, lipsa de moralitate este atît de mare încît sărăcia este blestemată şi e socotită o necinste, dispreţuită de cei bogaţi, privită cu ochi răi de cei săraci.
Ramîi cu bine.

Seneca

De cînd a început să fie cinstit banul, care ţine înlănţuiţi atîţia magistraţi şi judecători, care face să se nască magistraţi şi judecători, lucrurile şi-au pierdut adevărata lor valoare, iar noi, devenind ba negustori, ba marfă scoasă la vînzare, nu mai ţinem seama de calitate, ci de preţ; sîntem cinstiţi pentru că aşa ne dictează interesul nostru, tot pentru el ne pierdem cinstea, iar virtuţile le practicăm cît timp e o speranţă de cîştig, fiind gata să ne întoarcem cu totul dacă vreun ticălos ne promite mai mult.
Este vina părinţilor noştri dacă noi privim cu admiraţie aurul şi argintul; lăcomia, care ne-a fost sădită în noi de mici, a prins rădăcini adînci şi a crescut odată cu noi.
Poporul întreg, care nu cade la pace în alte privinţe, se află într-o simţire în această unică privinţă: admiră aurul, îl doreşte pentru cei ce-i sînt dragi, îl consacră zeilor – de parcă ar fi bunul cel mai de preţ al oamenilor – atunci cînd vor să-şi arate recunoştinţa.
În sfîrşit, lipsa de moralitate este atît de mare încît sărăcia este blestemată şi e socotită o necinste, dispreţuită de cei bogaţi, privită cu ochi răi de cei săraci.
Ramîi cu bine.

Seneca

Comentarii